Studiile efectuate din 1997 si pana in prezent demonstreaza ca existenta  unui numar redus de bacterii periodontopatogene poate cauza o parodontoza profunda.

Asociate puternic cu dezvoltarea bolii parodontale si transmisibile, cu efecte patogene la concentratii mici, sunt urmatoarele:

Aa– Actinobacillus actinomycetemcomitans

Pg– Porphyromonas gingivalis

Td– Treponema denticola

Tf– Tannerella forsythia

Ec– Eikenella corrodens

Cr– Campylobacter rectus

Pi– Prevotella intermedia

Fn– Fusobacterium nucleatum

Pn– Prevotella nigrescens

Co– Capnocythophaga ochrea

Cs– Capnocythophaga sputigena

Cg– Capnocythophaga gingivalis

In general, aceste bacterii (Aa, Pg, Td, Tf)  sunt asociate cu forme agresive de parodontoza. Aceste bacterii nu sunt identificate in boala parodontala cronica.

Periodontita cauzata de bacteriile Aa, Pg, Tf, Pi, Td este caracterizata de producerea unor modificari metabolice variate, asociate cu factori de virulenta care determina fie distrugerea tesuturilor ce inconjoara periodontiu, fie inactivarea mecanismelor imune.

In particular, speciile inalt patogenice precum Aa, Pg, Tf poseda o gama larga de factori patogeni, iar prezenta lor in pungile gingivale are potentialul de a cauza pierderea dintilor.

In asociere cu aceste specii inalt patogene, alte specii, moderat patogene, pot genera risc patogenic, in functie de concentratia in care acestea sunt prezente.

Foarte puternic patogene:

Aa– Actinobacillus actinomycetemcomitans

Pg– Porphyromonas gingivalis

Td– Treponema denticola

Tf– Tannerella forsythia

Moderat patogene:

Ec– Eikenella corrodens

Cr– Campylobacter rectus

Pi– Prevotella intermedia

Fn– Fusobacterium nucleatum

Pn– Prevotella nigrescens

 Redus patogene:

Co– Capnocythophaga ochrea

Cs– Capnocythophaga sputigena

Cg– Capnocythophaga gingivalis

Parodontoza mai este cunoscuta si sub denumirea de boala dintilor frumosi pentru ca acestia sunt aparent sanatosi, fara carii ( diagnosticarea cariilor cu Diagnocam). Se estimeaza ca 1 din 3 adulti sunt afectati de aceasta afectiune.

Primul stadiu este inflamarea gingiei – gingivita. Tesutul gingival devine moale si isi schimba culoarea din roz in rosu violaceu. Apare sangerarea la periaj, oricat de gentil ar fi acesta. Odata cu acestea apar si primele dureri gingivale.

Este vital ca la aparitia acestor prime simptome sa va prezentati cat mai repede la o clinica stomatologica. Cu cat boala avanseaza, cu atat este mai greu de tratat.

Fara masuri luate in primele stadii, gingia incepe sa se retraga de pe dinti cu 3-5 mm, afectand si osul alveolar. De asemenea, apar pungile parodontale (abces rezultat cand placa bacteriana, tartrul si/sau resturile alimentare  prolifereaza  in buzunarul parodontal).

Netratata o punga parodontala va determina pierderea dintelui afectat.

Desi placa microbiana este principala cauza a bolii parodontale, exista si alti factori favorizanti.  Printre acestia se numara fumatul, utilizarea contraceptivelor orale, sarcina sau menopauza, boli ca SIDA, hipovitaminoza C, leucemie, anemie, dar si stresul.

De asemenea, anumite tipuri de medicamente – cum ar fi imunosupresoarele, antiepilepticele sau vasodilatatoarele – constituie factori de risc.

O igiena orala deficitara este intotdeauna la radacina instalarii acestei boli. Periajul de cel putin 2 ori zilnic, folosirea atei dentare si curatari dentare profesionale regulate reduc probabilitatea unui diagnostic de parodontoza.

Nici nutritia nu trebuie neglijata. Persoanele cu un sistem imunitar deficitar au demonstrat un risc mai mare de probleme parodontale. In plus, in cazul lor boala avanseaza mai repede.  Evitati produsele cu zahar si bauturile carbogazoase, avand in vedere ca bacteriile din placa se hranesc cu zaharul prezent in alimentatie.

Hidratarea este si ea importanta si in acest caz, fiind recomandat sa va pastrati tot timpul gura umeda, saliva fiind un factor de protectie.

Boala parodontala are si o componenta ereditara. S-a constat ca persoanele ale caror parinti au parodontoza sunt mai expusi imbolnavirii. Parodontoza este insa o afectiune complexa, care nu este legata de prezenta unei singure gene. Cercetarile au aratat ca are legatura cu mai multe gene, fiecare contribuind intr-o anumite masura la risc. In plus, interactiunea acestora cu factorii de mediu este si ea una complicata.

Bacteriile care cauzeaza reactia inflamatorie se pot transmite prin saliva, dar acestea trebuie sa gaseasca un teren favorabil pentru a se ajunge la parodontoza.

Aceasta boala necesita o abordare complexa. Cu tratament parodontoza poate fi stopata si tinuta sub control.  Primul pas este detartrajul minutios supra si subgingival. In functie de cat de avansata este afectiunea se va interveni si chirurgie dentara.

Ultima faza a bolii parodontale are un prognostic mai rezervat. Pacientul este in pericol de a-si pierde nu doar dintii, ci prezinta si deteriorari masive ale osului alveolar, ceea ce face dificila protezarea.

Pacientii cu probleme parodontale nerezolvate prezinta un risc crescut de pierdere a implanturilor. In aceste cazuri nu se recomanda un implant.

Parodontoza cand devine cronica afecteaza si alte organe. O astfel de boala, daca nu este tratata de la primele simptome, creste de doua ori riscul de boli de inima.

De asemenea, parodontoza creste riscul de pneumonie si alte boli respiratorii ca bronsita sau emfizemul. Aceasta pentru ca bacteriile de la nivelul cavitatii bucale pot migra catre arborele respirator inferior.

O legatura certa exista si intre parodontoza si bolile cronice de rinichi sau cele reumatice.