Dinți sensibili: de ce doare la rece și ce funcționează
O gură de cafea fierbinte, o înghețată, un pahar cu apă rece sau chiar periajul de dimineață pot declanșa o durere scurtă și ascuțită, care dispare la fel de repede cum a apărut. Senzația este familiară pentru milioane de oameni și, de cele mai multe ori, este etichetată grăbit drept „dinți sensibili". Eticheta este parțial corectă, însă nu spune nimic despre cauză, iar cauza este cea care decide ce tratament funcționează.
Sensibilitatea dentară reală are un mecanism precis, documentat în literatură. Ea apare atunci când dentina, stratul aflat sub smalț, rămâne expusă și își transmite stimulii spre nervul din interiorul dintelui. Există însă și dureri care seamănă cu sensibilitatea, dar provin dintr-o carie, dintr-o fisură sau dintr-o inflamație a pulpei, iar acestea nu se rezolvă cu o pastă de dinți. Articolul explică diferența, arată ce se poate face acasă și ce tratamente are la dispoziție medicul stomatolog.
Ce simte, de fapt, un dinte sensibil
Durerea tipică este scurtă, ascuțită și bine localizată. Apare imediat după contactul cu un stimul, durează câteva secunde și dispare odată ce stimulul este îndepărtat. Cei mai frecvenți declanșatori sunt băuturile reci sau fierbinți, alimentele dulci, cele acide, aerul rece de afară și periajul.
Un detaliu ajută la diferențierea corectă: sensibilitatea dentară nu apare în repaus. Dacă durerea vine singură, fără niciun stimul, dacă se prelungește minute sau ore, dacă trezește pacientul noaptea sau dacă este însoțită de pulsații, este probabil vorba despre altceva decât o sensibilitate simplă. În această situație, evaluarea medicului este obligatorie, nu opțională.
De ce apare: dentina expusă și tubulii deschiși
Dintele are trei straturi. Smalțul este stratul exterior, cel mai dur țesut din organism, care acoperă coroana dintelui. Sub el se află dentina, un țesut mineralizat, străbătut de milioane de canalicule microscopice numite tubuli dentinari. În centru se află pulpa, cu nervi și vase de sânge.
Tubulii dentinari sunt structuri reale, măsurabile. Un review publicat în Clinical Oral Investigations descrie tubuli care se îngustează de la aproximativ 2 micrometri la capătul pulpar până la 0,5 micrometri sau mai puțin spre periferia dintelui. Cât timp smalțul acoperă dentina, acești tubuli sunt izolați de cavitatea bucală. Când smalțul se subțiază sau când gingia se retrage și lasă rădăcina descoperită, tubulii devin permeabili, iar lichidul din interiorul lor se mișcă la fiecare schimbare de temperatură sau de presiune.
Mecanismul este cunoscut sub numele de teoria hidrodinamică și este cea mai acceptată explicație a hipersensibilității dentinare. Mișcarea lichidului din tubuli stimulează terminațiile nervoase din pulpă, iar creierul primește semnalul ca durere. Cu cât dentina este mai expusă și tubulii mai deschiși, cu atât răspunsul este mai intens.
Cele șase cauze care duc cel mai des la sensibilitate
Cauzele nu se exclud reciproc. De obicei, sensibilitatea apare din combinația dintre o vulnerabilitate a smalțului și un obicei care accentuează uzura.
Periajul prea apăsat și periuța cu peri tari sunt primele pe listă. Smalțul nu se sparge dintr-o singură mișcare, dar abraziunea repetată, zi după zi, la nivelul coletului dentar, subțiază stratul protector. Zona de la baza dintelui, acolo unde smalțul este cel mai subțire, devine astfel descoperită.
Eroziunea acidă este a doua cauză frecventă. Băuturile carbogazoase, citricele, sucurile de fructe, vinul și alimentele acide dizolvă mineralul din smalț. Refluxul gastro-esofagian are un efect similar, iar persoanele care se confruntă cu el ajung la sensibilitate generalizată fără să consume neapărat alimente acide.
Retragerea gingiei este a treia. Parodontita, periajul agresiv, bruxismul și modificările legate de vârstă pot lăsa rădăcina dintelui descoperită. Rădăcina nu are smalț, ci doar cement, mult mai subțire, așa că dentina ajunge rapid în contact cu mediul bucal.
Cariile și fisurile sunt a patra cauză, iar aici diferența dintre sensibilitate și boală devine importantă. O carie în stadiu incipient poate produce exact aceeași durere scurtă la rece, însă tratamentul ei nu este o pastă desensibilizantă, ci obturația. O fisură verticală poate produce durere la masticație și la rece, iar netratată duce la complicații pulpare.
Albirea dentară și detartrajul sunt a cincea cauză, de obicei temporară. Procedurile profesionale pot declanșa o sensibilitate care durează câteva zile, pentru că substanțele active pătrund în tubuli. Ea se remite singură, însă medicul poate recomanda un gel desensibilizant în perioada respectivă.
Bruxismul este a șasea. Frecarea dinților în timpul somnului, cu forțe mult mai mari decât cele din masticația normală, uzează smalțul pe zonele de contact și poate produce fisuri fine. La persoanele cu bruxism, sensibilitatea apare adesea dimineața, împreună cu senzația de maxilar obosit.
Ce nu este sensibilitate dentară
Această parte este importantă, pentru că tratarea unei pulpite cu pastă de dinți amână singura soluție care salvează dintele.
Durerea spontană, care apare fără stimul, este un semnal de alarmă. La fel este durerea care continuă după ce ați băut apă rece și care se prelungește minute bune, durerea care pulsează, cea care se agravează noaptea sau cea care se răspândește spre ureche și maxilar. Acestea pot indica o inflamație ireversibilă a pulpei, o infecție sau o fisură profundă.
Sensibilitatea care apare la un singur dinte, care se agravează progresiv și care se asociază cu durere la masticație merită și ea o examinare. La fel, orice sensibilitate însoțită de umflare gingivală, de sângerare sau de mobilitate dentară are nevoie de evaluare parodontală, nu doar de o pastă.
Ce funcționează acasă, cu dovezi și limite
Măsurile de acasă au un rol real, însă efectul lor depinde de cauză. Ele funcționează bine atunci când problema este o dentină sensibilă, fără carie și fără infecție.
Primul pas este pasta de dinți pentru sensibilitate. Formulele de acest tip conțin compuși care reduc permeabilitatea tubulilor, cum ar fi sărurile de potasiu sau compușii pe bază de fluor și de calciu. Efectul nu apare imediat, ci după câteva săptămâni de utilizare constantă, iar pasta trebuie folosită ca înlocuitor al pastei obișnuite, nu în plus.
Al doilea pas este periuța cu peri moi și tehnica blândă. Mișcările scurte, circulare, fără presiune, aplicate pe fiecare suprafață a dintelui, curăță la fel de bine ca periajul energic, fără să uzeze smalțul. Periajul electric poate ajuta, pentru că distribuie forța uniform, însă nici el nu trebuie apăsat.
Al treilea pas este momentul periajului după acizi. După o băutură acidă, smalțul este temporar demineralizat, iar periajul imediat freacă o suprafață mai fragilă. Este mai sigur să așteptați aproximativ 30 de minute și să clătiți cu apă între timp.
Al patrulea pas este controlul aportului acid. Nu este nevoie să renunțați la citrice sau la cafea, însă contează frecvența. Un pahar consumat dintr-o dată este mai blând decât aceeași cantitate sorbită încet, timp de o oră, iar paiul reduce contactul lichidului cu dinții.
Al cincilea pas este o clătire cu fluor, recomandată de medic, dacă sensibilitatea este răspândită. Fluorul favorizează remineralizarea și reduce permeabilitatea dentinei.
Ce nu funcționează este periajul mai puternic, folosirea de bicarbonat de sodiu ca abraziv, aplicarea de lămâie pe dinți sau remediile cu alcool. Aceste practici agravează uzura smalțului.
Ce poate face medicul stomatolog
Tratamentul profesional începe cu stabilirea cauzei, nu cu aplicarea unei soluții. Medicul inspectează fiecare dinte, verifică retracția gingivală, caută cariile și fisurile, iar dacă e nevoie folosește diagnosticul laser Diagnocam pentru leziunile încă ascunse ochiului.
Pentru dentina expusă fără carie, există tratamente de desensibilizare. Agenții desensibilizanți aplicați în cabinet închid mecanic tubulii sau reduc excitabilitatea nervoasă, iar efectul apare mai repede decât în cazul măsurilor de acasă. Fluorizarea profesională și sigilanții dentinari intră în aceeași categorie.
Pentru carii, soluția este obturația. Pentru gingia retrasă, tratamentul ține de parodontologie, iar cauza trebuie controlată înainte de a trata simptomul. În cazurile în care retracția este avansată și rădăcina rămâne expusă, medicul poate propune proceduri de acoperire gingivală. Detalii despre parcursul parodontal găsiți în pagina dedicată tratamentului parodontozei.
Pentru dinții fisurați sau pentru pulpa inflamată, tratamentul endodontic este cel care salvează dintele. Iar pentru persoanele cu bruxism, o gutieră de protecție nocturnă reduce forțele care uzează smalțul în timpul somnului.
Detartrajul și albirea: sensibilitate temporară, nu complicație
Două proceduri frecvente produc sensibilitate fără să fie vorba despre o problemă. După detartraj, gingia poate rămâne inflamată câteva zile, iar zonele acoperite anterior de tartru intră brusc în contact cu aerul și cu alimentele. Senzația este neplăcută, însă trece.
După albirea profesională, sensibilitatea apare la o parte dintre pacienți și se remite în general în câteva zile. Ea nu înseamnă că smalțul a fost distrus. Medicii recomandă de obicei un gel desensibilizant în perioada imediat următoare și amânarea alimentelor foarte reci sau foarte calde pentru o zi. Dacă sensibilitatea persistă săptămâni sau se concentrează pe un singur dinte, este nevoie de o reevaluare. Mai multe despre procedură găsiți în pagina despre albirea dentară profesională.
Prevenția care contează pe termen lung
Sensibilitatea dentară se poate preveni în mare parte, pentru că majoritatea cauzelor sunt comportamentale. Periajul blând, de două ori pe zi, cu pastă cu fluor, ața dentară folosită zilnic și controalele periodice acoperă o parte importantă din risc.
Alimentația contează prin frecvență, nu prin cantitate. Un desert consumat la masă, împreună cu alte alimente, este mai blând pentru smalț decât aceeași cantitate consumată în mai multe reprize de-a lungul zilei. Apa simplă ajută la clătirea acidului, iar gumă fără zahăr stimulează saliva, care are propriul efect de tamponare.
Refluxul gastro-esofagian trebuie tratat, nu doar ignorat. Dacă eroziunea smalțului avansează, sensibilitatea devine generalizată și tratamentele locale au efect limitat.
Iar dacă observați că strângeți dinții sau că maxilarul este obosit dimineața, merita discutat cu medicul înainte ca uzura să devină vizibilă.
Când merita o consultație
Sensibilitatea care apare ocazional, la un singur stimul, fără durere spontană, poate fi gestionată acasă o perioadă, cu o pastă potrivită și cu tehnica corectă. Dacă însă durerea se intensifică, dacă apare la mai mulți dinți, dacă trezește noaptea sau dacă se asociază cu sângerare gingivală, o evaluare completă este pasul corect.
La Clinica Dr. Drăguș, consultația începe cu identificarea cauzei și cu diferențierea dintre o dentină sensibilă și o leziune care are nevoie de tratament. Planul se construiește pe diagnostic, iar procedurile se aleg în funcție de starea fiecărui dinte, nu după un protocol aplicat uniform.
⚠ Aceste informații au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical stomatologic. Pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat, programați o consultație la medicul specialist.
Surse: West NX, Lussi A, Seong J, Hellwig E, Dentin hypersensitivity: pain mechanisms and aetiology of exposed cervical dentin, Clinical Oral Investigations, 2013: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3585766/
